Anthony POV
23 septembrie , 7:30 a.m
Alarma ceasului desteptator rasuna in camera cufundata de intuneric. Ma trezisem déjà si ma gandeam la cele 10 zile trecute de la ziua ei. Astazi trebuie sa imi pregatesc bagajele pentru colegiu. La ora 3 avionul meu decoleaza. Yale, asteapta-ma!!! Simt cum ma invaluie amintirile. Voi fi nevoit sa deschid CUTIA. Ce ascunde ea? Tot ce mi-a ramas de la Deborah. Poze, mesaje, ganduri, sperante. Tot ce a fost si nu mai este.
Mainile imi tremura pe capac. Ma tem sa nu se fi risipit totul. Sa nu fie un vis uitat. Nisipul spulberat de briza marii. Dar nu. Totul e acolo. Totul mai putin ea. Cat imi lipsesc imbratisarile ei, pielea fina, zambetul cald si lacrimile de fericire. Ne-am intalnit la petrecerea surpriza pe care i-o organizase Chloe, iubita lui Derek.
–O sa ii placa. Trebuie sa ii placa, ii spune Derek organizatoarei.
Si chiar cand Chloe se pregatea sa izbucneasca in lacrimi, cea mai dulce fata a intrat in camera. Ce zambet frumos, mi-am spus. Nu mi-am imaginat-o atat de draguta. E naturala si plina de farmec.
Tot ce a urmat a fost mai mult decat placut. Pe 1 octombrie ar fi trebuit sa implinim 3 ani de relatie. Imediat dupa ziua ei am plecat intr-o excursie in LA. Ne purtam ca o pereche de indragostiti. Toate cuplurile batrane ne admirau, tinerii ne dadeau coate. Si apoi. In ultima zi.. s-a intamplat. Eram in aeroport cand am sarutat-o. A urmat intrebarea si raspunsul ei afirmativ. Eram atat de fericiti. Nimic nu ne mai afecta, puteam sa razbatem peste orice impreuna. Asta simteam atunci. Dar lucrurile s-au schimbat 2 ani mai tarziu…
Mare. Soare. Nisip. Prima noastra excursie ca un cuplu. Atunci i-am avut impreuna si pe Chloe si Derek. Surf-ul, saruturile, imbratisarile de la apus, sariturile in apa, intr-un cuvant: distractie.
A fost vara perfecta. Cele mai dulci si totodata cele mai nebune momente le-am trait atunci.
Am inteles cat imi lipseste sunetul inimii ei, ritmul respiratiei, vorbitul abstrus din somn. Uite:
Chloe ne-a facut poza aceasta. Eram intr-o cabana. Ea s-a trezit mai devreme si a intrat sa vada daca inca dormeam. Sunteti atat de inocenti aici. Va pot vedea sufletul bun. Pot simtii dragostea. Ii aud si acum cuvintele. Era atat de incantata de poza ei. Tot micuta noastra prietena ne-a surprins si aici. Eram in lumea noastra, iar ea stia ca intr-o zi ne vom bucura mult sa vedem poza. Ohh. Nu pot sa cred cat imi lipseste!..
Incercand sa deschid o scrisoare, in palma imi cade biletelul cu dorinta ei de Craciun :
Spunea ca ma iubea. Dar pentru ea dragostea adevarata era eterna. Aceasta era semnificatia biletului. Dragoste pentru totdeauna. Stiu ca ne-am iubit. Privind fotografiile momentelor tandre facute de prietenii nostri intelegeam asta. Poate ca inca ne iubim. Poate ca timpul nu a facut decat sa ne apropie mai mult.
DA! O iubesc. O iubesc cu fiecare zi tot mai mult. Si stiu ca nu o voi putea uita. Vad atata iubire in toate pozele noastre. Aici, aici vad pasiunea si stiu ca nici ea nu ma poate uita. Nu-i asa?!
Nu as suporta sa o pierd pentru totdeauna.. Sa stiu ca a gasit pe altcineva.
Derek, prietenul meu blond de incredere, a fost cel care m-a ajutat sa supravietuiesc despartirii. A incercat sa o convinga ca nu s-a intamplat nimic cu mine si Katherin, dar ea e incapatanata..
-Deb! Deb, asculta-l! Te rog! ii spune Chloe.
-Nu! Nu vreau sa mai stiu nimic. M-a inselat, iar inima mea e prea slaba sa ierte asta. Nu pot sa uit, nu pot sa iert. Cautam dragostea adevarata. Am crezut ca am gasit-o… Si acum. Nu conteaza! Lasa-ma Chlo. Vreau sa fim doar noi. Nu-mi mai vorbi de Anthony! Pana si numele ma raneste. Intelegi?
-Gata, scumpo! Sunt aici. Mereu voi fi. Si cand vei vrea sa asculti eu iti voi vorbi despre el!
Le-am auzit. Si apoi Derek m-a luat de acolo chiar cand incercam sa intru. Daca nu ar fi fost Deborah eu si el nu am mai fi ramas prieteni. Ne-am certat dintr-o prostie. Un fraier a vrut sa ne vada separati. Ea ne-a convins sa vorbim. Cand ne-am dat seama ca fusesem prostiti am ras de ce ne spusesem. Debby ne-a facut poza asta in aceeasi zi:
Am gasit-o. Cautam aceasta poza. Suntem noi in fata unui ceas.
Timpul parea a sta pe loc atunci. Dar acum simt cum el alearga, ma intrece si se spulbera. Clipele frumoase impietresc si se farama, lasand praf in urma. Ma tem sa privesc ce ora e. Simt ca e momentul sa ies din amintiri. Sa termin bagajele si sa parasesc orasul ce a devenit mitul vietii mele: Chicago. Aici m-am nascut, am cunoascut fericirea, durerea, spaima, entuziasmul, nepasarea. Aici mi-am gasit sufletul pereche si aici l-am pierdut.
E tarziu. Strang pozele, le inchid in cutie si o asez cu grija in geamantan. Arunc hainele cu neatentie , imi iau la revedere de la parinti si plec. Derek se oferise sa mergem impreuna la aeroport. Pana la urma destinatia noastra e aceeasi: Yale. Il gasesc in fata casei, asteptandu-ma.
-Hey! Cum te simti? Ma intreaba.
-Bine. Un raspuns scurt. El intelege ca nu vreau sa vorbesc si conduce in liniste pana la aeroport.
-Am ajuns! Nu vreau sa te superi, dar cred ca in fata noastra sunt Chloe si Deb. Stii, si ele merg la aceeasi facultate.
-Ohh! Ok. Inteleg. Sa mergem!
-Derek, Anthony! Chloe ne striga asa ca ne intreptam spre ele. Debby nici nu ma priveste.. O vreau! Si nu o voi lasa sa imi scape!
Deborah POV
23 septembrie , 7.30 am.
Visam … Desi nu imi amintesc exact despre ce era visul meu, cand a sunat alarma. Mi-a luat 5 minute pana sa imi dau seama ca astazi plec la colegiu . De mica mi-am dorit sa ajung la Yale. Deja ma gandesc la frumoasele momente care vor urma ; eu plimbandu-ma prin campus impreuna cu prietena mea cea mai buna Chloe. Ne cunoastem de cand eram mici. Fiecare moment bun sau rau l-am petrecut impreuna. Pot spune ca ea e vinovata pentru prima mea relatie, sfarsita mai apoi, dupa 2 ani, de verisoara mea Kate.
Imi scot geamantanul de sub pat si incep sa imi pregatesc bagajul. La 3 porneam spre minunatul New Haven, Connecticut, casa mea pentru urmatorii 3 ani. In timp ce imi cautam perechea favorita de pantofi am dat peste cutia cu amintiri. Amintiri din timpul relatiei mele cu Anthony. Am luat cutia si m-am asezat pe pat. Era o cutie din lemn de fag pictata si decorata mai apoi de Chloe. Am ridicat incet capacul care acoperea jurnalul meu, acest continand toate pozele si micile amintiri de la el. Inima imi batea cu putere nerabdatoare sa ii revada chipul. Timp de un an am incercat sa il uit , sa il ascund intr-un colt al inimii mele, iar mai apoi sa arunc cheia. Nu am reusit. Ochii si zambetul meu aparandu-mi mereu in minte. Am ridicat capacul si am dat de vechiul meu jurnal. Jurnal care continea istoria noastra. Fiecare amintire era trecuta in paginile sale. A fost cadoul sau pentru mine la aniversarea mea de 16 ani. Am deshis la prima insemnare.
13 septembrie 2009
Astazi am implinit 16 ani. Am avut parte de ce-a mai reusita aniversare de pana acum. Chloe si Derek s-au facut vinovati de acest lucru, organizandu-mi o petrecere surpriza, cea mai frumoasa si mai reusita. Dar asta nu e tot. Derek l-a invitat si pe prietenul sau cel mai bun, un baiat numit Anthony. Pot spune cu mana pe inima ca este perfect. Parul lui castaniu parca dansa in adierea vantului , iar ochii lui verzi nu erau eclipsati nici macar de stralucirea lunii si a stelelor. 
Ce descriere simplista am putut face despre el. Lipite pe pagina alaturata se aflu biletelul care a insotit jurnalul si o poza cu mine in timp de suflam in lumanari. Daca imi aduc bine aminte poza era facuta chiar de el. Ochii mei s-au abatut asupra biletelului. Scrisul sau perfect era reprezentat de prima propozitie care mi-a facut atunci inima sa imi sara din piept.
,,Sper ca acest jurnal sa contina amintirile tale cele mai de prêt. La multi ani Deborah!
– Anthony “
O lacrima imi cazu atunci chiar pe numele sau. Am dat incet pagina descoperind poze din prima noastra vacanta in L.A. impreuna cu Chloe si Derek. Era vacanta in care am devenit un cuplu. La inceput nu erau decat 3 poze: 2 cu el si una cu mainile mele.
Imediat pe pagina urmatoare am gasit prima noastra fotografie. Eram atat de fericiti impreuna. Inca mai pastrez unul dintre trandafirii primiti de la el. Imi amintesc de momentul in care l-am vazut venind spre mine cu acel buchet urias, clipa in care mi-a spus ce simte pentru mine si nu in ultimul rand primul nostru sarut. Fiecare imbratisare si fiecare strangere de mana pe care mi le aminteam erau precum un cutit infipt in inima mea.
Am descoperit dupa cateva insemnari poze din prima noastra vacanta. Faceam 6 luni de cand eram impreuna. Chloe si Derek au vrut sa ne
amintim acea aniversare ducandu-ne in frumosul si insoritul Hawai. Pe fiecare pagina din acea perioada era lipita cate o fotografie. Doua fotografie cu noi doi impreuna, una cu noi si cu prietenii nostri si una cu Derek si Anthony. In acest moment ma simt de parca mi-am pierdut inima. O simt totusi cum bate in interiorul meu, simt toata durerea care iese din ea si imi ajunge in toti porii.
Rasfoiesc paginile jurnalului descoperind tot mai multe amintiri cu noi doi. Plimbarile in parc, saruturile din miez de noapte, vacantele petrecute impreuna, fiecare biletel sau scrisoare primite de la el, fiecare floare presata de foile jurnalului.
Mi-e dor de el. Mi-e dor de sunetul inimii lui, de respiratia lui, de caldura corpului sau lipit de al meu, de micile noastre momente in care ne pierdeam unul in ochii altuia, de clipele in care ne deconectam de realitate si nu in ultimul rand de declaratiile pe care ni le faceam in fiecare moment.
Cu cat inaintam mai mult in amintiri cu atat imi reaminteam mai repede de momentul in care Kate a reusit sa ne separe. Era 1 octombrie, tocmai implineam 2 ani de cand eram impreuna si eram mai fericiti ca niciodata, dar totul s-a destramat ca o adiere de vant.
Eram pe peluza din spatele casei cand i-am vazut. Pe Anthony si pe verisoara mea din New York, Kate, sarutandu-se. Inima mea se sfarama in mii de cioburi. Pana in acel moment am crezut ca descoperisem dragostea adevarata. Aveam impresia ca traiam un vis alaturi de printul meu pe cal alb, vis ce a fost destramat de vrajitoarea cea urata. Imi doream o viata alaturi de el, dar cat am putut sa ma insel…
Totusi in acest moment ii simt lipsa mai mult decat niciodata. In vreau din nou alaturi de mine. Numai daca as stii ca si el simte acelasi lucru as renunta la prejudecati si i-as oferii o a doua sansa.
Cand m-am uitat la ceasul de pe perete era déjà ora 12. Am aruncat toate amintirile din nou in cutie si am pus cutia in geamantan. Am aruncat pe ea restul de haine si de pantofi, ascunzand-o in adancurile mormanului. La ora 1 Chloe era la usa mea. Mergeam amandoua la Yale, Chloe la arta dramatica cu Derek, iar eu la medicina. Mi-am pus geamantanul pe bancheta din spate a broscutei sale si am pornit spre aeroport. Aveam sa plec din Chicago. Orasul care m-a invatat sa iubesc , sa urasc, sa supravietuiesc si sa ma maturizez.
– Deb, nu ti-am zis pana acum dar Anthony va merge cu noi la Yale! Imi spuse aceasta cu o voce timida.
– Nu este nici o problema Chloe!
– Sigur? Intreba aceasta mirata.
– Sigur! Am afirmat eu.
– Atunci nu te uita in spate da uite ca vin. Derek, Anthony! Striga aceasta la ei.
Nu am indraznit sa ma uit in directia lui. Inima mea déjà se zbatea inauntrul meu. Nu ma gandeam decat la ce aveam sa fac cand ii voi intalnii din noi ochii verzi.
Ii auzeam pasii in timp ce inainte spre mine. Inima imi batea din ce in ce mai tare.
– Buna Debby! Ma salute Derek dupa ce o saruta pe Chloe.
– Buna! Am raspuns radicand incet ochii.
L-am vazut. Arata mai bine ca niciodata imbracat in negru. Ochii lui parca straluceau mai puternic ca niciodata si se uita la mine.
– Ar trebui sa ne grabim suntem déjà in intarziere! Striga Chloe la noi rupand toata vraja care se crease.
Imi iau geamantanul si intru prima in aeroport. Ma asez la coada pentru chek-in si imi caut in geanta buletinul si biletul de avion. Cand ajung in fata ii inmanez celei de la birou actele si imi asez geamantanul pe banda.
– Scaunul 13A! imi spune aceasta si trece la Chloe.
II astept tacuta pe margine si pornim apoi cu totii spre punctul de control iar apoi ne asezam comod pe scaunele din sala de asteptare. Imediat ce se anunta imbarcarea spre New Haven sar efectiv de pe scaun si ma reped spre poarta 1. Ii inmanez stewardesei biletul si intru in avion. Inima mea batea atat de tare stiind ca timp de o ora am stat la mai putin de 5 mentri unul de altul incat ma mir ca nu am facut inca un infarct. Imi pun jacheta sus si ma asez pe scaunul meu. Il vedeam cu coada ochiului cum se aseaza pe scaunul de langa mine si isi leaga centura de siguranta.
– Debby vreau sa vorbesc cu tine! Imi spuse intorcandu-se spre mine.
Ii simteam respiratia in parul meu , iar mirosul lui puternic de mosc imi invada toate simturile. Nu am spus nimic si am continuat sa ma uit pe pista de decolare.
– Debby trebuie sa ma asculti! Promit ca va fi ultima oara cand v-a trebui sa vorbesti cu mine!
Nu vreau sa fie ultima oara cand ii aud vocea. Vreau sa ii aud vocea in fiecare moment din viata mea. Vreau sa fie din nou al meu! Imi iau inima in dinti si ma intorc spre el pierzandu-ma in profunzimea ochilor lui. Ii raspund afirmativ din cap nereusind sa scot nici un cuvant.
– Debby vreau sa stii ca tot ceea ce ai vazut in acea zi nu a fost decat o capcana pe care ne-a intins-o Kate pentru a ne despartii! Daca nu ma crezi gandeste-te la toate clipele minunate pa care le-am petrecut impreuna, la fiecare imbratisare, strangere de mana, sarut si la fiecare lacrima impartita. Gandeste-te la ce a contat cu adevarat. Gandeste-te la fiecare vis pe care il aveam impreuna, la momentele noastre de ratacire. Amintesteti de dragostea pe care ne-o purtam, dar cel mai important nu uita ca pe tine te iubesc si pe tine te voi iubi intotdeauna, in fiecare moment al vietii mele! Te iubesc, Deb !
Imi lua mana si mi-o puse deasupra inimii sale. Batea la fel de tare ca a mea. Am reusit sa fac acelasi lucru cu mana lui stanga. Lacrimi au inceput sa curga din ochii nostrii. Intelesesem ca indiferent ce se va intampla in viitor nimeni si nimic nu va putea sa schimbe ce simteam unul pentru celalalt. Visele noastre se uneau din nou formand unul singur care speram sa ne calauzeasca tot restul vietii.
Noul meu jurnal incepea astfel: In orice moment ai puterea sa spui “Nu acesta este felul in care se va termina” . Fotografiile pastreaza amintirile neschimbate, chiar daca realitatea s-a metamorfozat.
Cateva zile mai tarziu i-am zarit scrisul perfect in coltul jurnalului : Iti amintesti? „You’re beautiful” alaturi de o poza atat de draga mie, o facusem intr-o dimineata cand gasisem scrise pe oglinda acele 3 cuvinte. Te iubesc ,am scris eu langa, MULT!
N/A : Speram sa va placa primul nostru one-shot! Tinem sa mentionam ca idea a venit din partea lui Didi si ca tot ea i-a dat viata lui Anthony, in timp ce Nikki a reusit sa o aduca la viata pe Debby. Speram sa va placa si daca aveti idei pentru noi one-shoturi va asteptam cu un comentariu. Daca aveti nelamuriri sau daca vreti doar sa va spuneti parerea in legatura cu munca depusa de noi ne puteti lasa un mic comentariu iar noi vom tine cont de el pentru a ne perfectiona.
Pupici si ne auzim din nou in curand ,
Nicky si DiDi:*
Praf de cuvinte 